Author: Violeta

V. Mergem la momentul cand deja ai iesit din corp. Ce se intampla cu corpul tau?
A. E ca o piatra. Eu sunt acum ca un glob de lumina albastru deschis. Am plecat departe.
V. Care a fost scopul acestei vieti?
A. Uneori nu e de ajuns doar curajul ca sa aperi lucrurile importante si viata cuprinde si viata si moarte.
V. Au fost si lectii ce trebuiau invatate dintr-o viata ca asta?
A. Uneori degeaba vrei sa salvezi ceva, lucrurl ala uneori chiar trebuie sa moara, asa ca nu pot sa influentez cand mor lucrurile, chiar daca tin la ele foarte mult. Inca nu am invatat lectia asta. O alta lectie a fost ca pot sa ma bucur de lucrurile pe care le iubesc chiar daca stiu ca o sa moara.

V. Ce reprezenta munca voastra pe acea planeta?
W. Noi luam energie de la planeta pe care o filtram prin corpurile noastre, faceam acei bulgari. Aceea era o planeta arida, nu avea altceva decat energia. O exploatam. Faceam acei bulgari de lumina
V. La ce foloseste acea energie?
W. E sursa de viata pentru ceilalti si pentru alte plante. Noi trebuie sa ducem energia asta pe o alta planeta care are nevoie. Sunt planete care au nevoie de energie ca sa creasca viata si trebuie sa o ducem acolo. Noi suntem pe o nava spatiala, pe o platforma… noi nu avem o planeta a noastra. Noi ne plimbam prin Univers si ducem energia dintr-o parte in alta.
V. Cum transportati sferele de energie?
W. Sunt atasate pe platforma. Ele sunt ca niste sori pentru acele planete. Acum mergem catre o planeta inchisa la culoare, are vegetatie de culoare verde-inchis, dar sunt si zone arse. Cred ca noi vindecam planetele cu bulgarii de energie.
V. Unde ii plasati pentru vindecare?
W. Pur si simplu ii aruncam peste pamant. Aaaa, e Pamantul! ( cu mirare) Ii aruncam peste planeta si o invaluie pe la suprafata. Pamantul are nevoie de multi bulgari de energie pentru e foarte bolnav. E negru, nu are viata, energia este foarte, foarte joasa pe Pamant.

V. Te desprinzi usor de Pamant. Tu nu ai fost supus Karmei?
R. Trebuie sa stii sa te strecori printre energiile de pe Pamant. Am privit foarte atent inainte de a pasi, inainte de a-mi alege culoarul prin care sa trec, iti alegi momentul in care sa ai o poarta deschis, nu pleci oricand si nu iei bagaj cu tine. Nu lasi alte energii sa se prinda de tine. Aceste energii sunt obiecte, locuri, persoane. Nu iei pe nimeni cu tine. Nu te atasezi de nimic si nimeni. Asa ajungi la destinatie. De fapt, oamenii nu au nevoie de nimic, dar ei cred ca vor mosteni Pamantul. Eu pot veni oricand in vizita. Nu ma mai lasa sa vin in corp omenesc, dar pot sa vizitez.

V. Care a fost scopul acestei vieti?
G. Sa am rabdare si incredere ca toate au un sens. Sa aleg cu inima, dar nu din frica de a ramane singur,si sa nu ma grabesc. Chiar daca o femeie este blanda, buna si ma iubeste, as mai fi putut sa astept. Atat timp cat nu eram impacat cu plecare fetei din varf de munte, nu eram vindecat si am incercat sa imi vindec o iubire cu alta iubire si nu a fost corect fata de niciuna ca pe una am simtit ca o tradez, chiar daca si ea, la randul ei, a facut asta, iar pe una chiar am tradat-o ca nu am putut sa fiu prezent langa ea 100%. As fi putut sa fac mai mult sa o caut pe fata din varf de munte si as fi putut sa plec la 22 de ani, nu la 45, sa iau drumul prin padure, ca poate altele erau conditiile, deci desi am crezut-o tradatoare, nu am facut nimic sa salvez povestea. Am inteles de ce a plecat de acasa, ca a fost cea mai buna alegere si pentru ea si pentru noi si semnul pe care il daduse nu era ca ma tradase ci uite, nu mai vreau sa ma casatoresc, mama nu este bine, dar este alegerea ei si ramane acasa cu tata. Mama a sprijinit-o sa plece si faptul ca mi-a transmis ca a plecat era de fapt sa o urmez.
Lectia a fost sa imi duc visele pana la capat si sa am incredere dincolo de aparente, care pot aparea ca neplacute. Nu cred ca am invatat lectia rabdarii. Increderea in instinct nu am invata-o pana la capat. Am inteles despre prietenul meu ca nu a stiut despre cine este vorba. A aflat dupa ce a vazut capul pe jos. Interpretarea mea, imediat dupa ce am murit, a fost ca m-a tradat. Lectia a fost ca trebuia sa am incredere ca nici unul dintre ei doi nu m-ar fi tradat, dar din 3D asa se vedea.

V. Priveste imaginile si descrie-le cat poti de bine.
I. Imi e foarte greu sa le descriu. Nu am mai vazut niciodata asa ceva. E foarte multa lumina, lumini diferite, foarte multa miscare in sus si tot timpul se schimba planurile, sunt imagini care sunt orizontale, verticale, nu au nici o legatura cu statul in picioare. Sunt ca niste fotografii.
V. El trebuie sa aiba un scop pentru care ti le arata.
I. Trebuie sa aleg ce vreau sa stiu. Intr-una din imagini sunt eu, intr-alta o morisca care se invarte in vant. Spune ca trebuie sa invat sa zbor, imi arata cum sa fac asta. Imi arata cum ma desprind. Este ca o mantie de lumina care se misca in vant, nu e vant, dar se misca. E o lumina si asta de fapt sunt eu, ca niste valuri de lumina galben-aurie si e foarte frumoasa. Mi-a aratat o cruce din lemn, in stanga. Pe baza aia e foarte multa lumina, tasneste lumina ca si cum arde. El imi vorbeste de Univers, in general, dar imi vorbeste in imagini. Inca imi raspunde la intrebarea mea, cine sunt eu.

V. Ce crezi ca faci aici, in camera asta alba?
C. Lucrez cu lumina alb-galbuie. Lumina vine de sus intr-un fascicul de lumina. Eu o structurez si ii dau alta forma. Dau forma luminii, sunt forme de trapez, forme triunghiulare…
V. Cum faci asta, efectiv?
C. Lumina intra in mine prin crestetul capului si eu o modulez la nivelul pieptului. Ea iese prin pieptul meu in alta forma. Sunt ca niste forme pe care eu le imbrac cu lumina. In mijloc parca e alta culoare, dar pe margine e culoarea aceea alb-galbuie.
V. La ce folosesc noile forme luminoase?
C. Le trimit undeva, mai departe. E miscare acolo, o miscare pe care o fac eu. Misc ceva in interior si miscarea aceea schimba lumina.
V. Ce simti cand lumina iti patrunde in cap?
C. Ca o sageata. E o senzatie de putere, cand intra, si ca o forta, cand iese prin piept. Am impregnat lumina cu forta mea. Simt ca aici e rostul meu.

A. Vad niste stanci, copaci…cred ca sunt intr-o poiana. Parca am mai fost aici, dar s-a transformat….copacii parca sunt mai inalti. V. Priveste in jos…..ce porti in picioare? A. Parca sunt niste cisme lungi, deasupra genunchiului, crem. Imi vine in …

O oglinda a istoriei Pamantului Read more »

V. Ce culori au pietrele?
C. Violet spre argintiu.
V. Care e scopul acestui drum pietruit cu nestemate?
C. Pentru omenire. Sa-i deschida, sa ii lumineze.
V. Ce pot face aceste pietre? Care este carecteristica lor?
C. Cred ca au o energie…prima impresie a fost ca le indrepti in sus, catre pamant, cu varful in sus, ce de acolo trece prin acest pamant dens, iese la suprafat si ajuta oamenii, ca o oglinda care reflecta.

V. Pe unde ai iesit din corp? Te-a ajutat cineva, sau ai iesit singur?
C. Am iesit prin crestetul capului si am fost singur.
V. Dupa ce ai iesit din corp, stii unde trebuie sa mergi?
C. E asa cum e o sfera de sticla colorata si acolo sunt toate amintirile mele. Ma intorc la fiintele astea de lumina. Parca le vad cumva in spatele meu.

V. Cand se zbat pe Pamant, isi amintesc ce au de facut acolo sau nu?
T. Desi nu par, cand ajung pe Pamant sunt fragili si se prind, se agata ca de niste panze de paianjen si acolo se zbat. Daca nu ar fi panzele alea care sa ii tina, ar putea sa imprastie Lumina in continuare, nu ar obosi, dar panzele ii tin.
V. Ce sunt panzele acelea?
T. Sunt niste urzeli, nu stiu. Si ei se agata si se lipesc si se zbuciuma. Doar cand venim noi mai pot pleca de acolo.
V. Ei pot ocoli panzele de paianjen sau nu? Ei stiu ca panzele sunt acolo?
T. Ei trebuie sa se lipeasca pentru ca, lipindu-se acolo si zbuciumandu-se, chiar daca isi pierd culorile si stralucirea, si capata culoarea aia urata, maronie, aduna energii negative pe care Sursa le spala. In schimb, ei sufera cumplit cand sunt acolo.
V. Ei se duc acolo de buna voie, sa sufere, numai sa adune mizeria?
T. Da, si eu trebuie sa ii gasesc.
V. Panzele de paianjen ar putea fi distruse?
T. Asta incercam noi sa facem. Cand ei se zbat, incearca sa rupa niste legaturi, niste urzeli, ca sa putem zbura liberi si acolo. Fiecare dintre noi, cei care suntem curcubee, cand ii aducem, suferim pentru ei…(plange)…dar ii asteptam sa iasa din nou din Lumina si atunci ne jucam iarasi.