Calatorind in timpul meditatiei

A. E intuneric si se vad stelele.. Sunt curioasa, nu am mai fost aici. Plutesc, dar toate sunt un pic departe, nu pot sa le vad. Nu e nimeni cu care sa vorbesc, ma plimb. E cald, tot timpul simt acelasi vant, parca ma mangaie. Am urcat si nu stiu de ce sunt aici. Parca nu am plecat de tot, parca sunt si pe Pamant si aici, in acelasi timp.
V. Cat de departe e Pamantul?
A. Il simt departe, vad doua imagini: una in care sunt acolo si una in care ma tin cu mana stanga de Pamant. Am venit numai ca sa ma plimb. Vad planete, stele, dar nu am venit sa vad ceva anume, doar ma plimb. Ma simt ca un zambet, nu am forma, sunt galbena cu un pic de portocaliu. Nu am consistenta, nu sunt nici aer, poate Lumina. E placut sa fii un zambet.
V. Spune-mi ce vezi pe masura ce te plimbi.
A. Vad stele in departare, cum vezi cerul noaptea, dar stanga-deapta vad planete, unele sunt rosii, visiniu, albastru, dar nu am nici o treaba cu ele. Merg tot inainte. Parca las un pic din mine peste tot, dar fara sa pierd ceva si merg inainte. Las zambete pe langa planetele astea si ele aduc un pic de lumina. Le-am invaluit cumva si eu devin tot mai puternica. Le las o aura din lumina aia galbena. Am impresia ca le face bine dar nu stiu cum, fiecare cum are nevoie. Am impresia ca ma uit in stanga si in dreapta, dar merg numai inainte, nu ma opresc.
V. Cum ai simtit ca ai devenit mai puternica?
A. E doar un sentiment, am aceeasi culoare, galben cu portocaliu, dar parca se invarte ceva in mijloc, care nu creste ca dimensiuni, dar creste ca si putere. E invaluit in galben, dar parca merge in albastru si verde.
Am impresia ca acum ar trebui sa ma intorc. Nu mai vad Pamantul. M-am intors deja, numai am clipit si m-am intors.
Cred ca, de fapt, meditam.
Sunt intr-o gradina, sunt barbat si sunt imbracat in portocaliu. Sunt un chinez intr-o gradina chinezeasca cu copacei mici si nisip, toate aranjate si aliniate. Sunt gras, am fata rotunda si parul negru impletit intr-o coada, pana aproape de fund. Ochii sunt mici si negri. Acum ca m-am intors inapoi, imi vine sa rad, cred ca m-am bucurat de plimbare.
V. Cum te simti dupa meditatie, care e starea pe care o ai?
A Cred ca am facut ceva ce asteptam demult. Sunt bucuros. Ma asteptam sa fiu mandru si nu sunt. Sunt doar linistit si multumit. Am facut calatoria din meditatie doar pentru mine.
V. La ce iti foloseste sa vezi toate stelele si planetele?
A. Sa stiu ca nu suntem numai noi.
V. Ce parere ai despre forma in care erai in timp ce calatoreai?
A. Da, sunt eu, tot timpul am fost eu, si cand am plecat, si cand m-am intors, numai ca nu mai eram asa gras. Nu ma deranjeaza ca sunt gras, ma distreaza, mi se pare ca sunt simpatic. Am un corp tanar, am 22 de ani. Cateodata ma misc mai greu, dar ma descurc. Am plecat de acasa si sunt intr-un templu. Mai sunt oameni in jur, dar nu mai e nimeni in gradina.
V. Cat timp ai meditat?
A. Nu stiu sigur, dar e cumva in mijlocul zilei. Am stat in pozitia lotus direct pe pamant. Fac de putin timp asta.
V. Ce te-a facut sa pleci de acasa si sa vii la templu?
A. Ca sa ma gasesc. Cred ca m-am gasit. Mai vad un mos in colt care zambeste mandru. Are o barba lunga, gri si ascutita. E grizonat, slabut si mic de inaltime. S-a uitat la mine, a zambit si a plecat. Stie sigur. Imi e un fel de maestru.
V. Ce vei face acum, dupa ce ai trait in meditatia asta?
A. Nu mai stau aici, am sa plec. Am facut tot ce trebuia sa fac aici. Acum am sa plec. Nu stiu unde, dar plec increzator si linistit. Ma duc sa le dau si altora din bucurie.
………………………
A. Sunt cam pe la 30 de ani, nu cred ca mai am coada si sunt imbracat in niste haine bej si sandale de piele. Am o traista atarnata dupa gat. M-am intalnit cu un mosulet si un magar cu care cara ceva. Cred ca nu aveau apa. Eu aveam apa intr-o plosca de piele. Le-am dat apa, apoi au plecat mai departe. Mi-a zambit, a fost bucuros ca i-am iesit in cale. I-am dat si magarului apa.
……………………..
A. Scriu ceva. Am o masa de lemn si scriu cu pana. Mereu sunt vesel. Sunt singur si locuiesc singur. Cred ca sunt mai batran, 60 de ani. Sunt mai slab, nu mai am burta, fata nu mai e asa rotunda. Cred ca am facut tot ce mi-am dorit si ma simt impacat. Cred ca nu scriu nimanui, scriu doar ce am facut. Pentru mine scriu, ca sa imi aduc aminte.
………..ultima zi a vietii……..
A. Am murit deja si au venit oameni cu crengute cu flori. Cred ca e primavara. Sunt toti veseli. Nu se bucura ca am murit, dar ma iubesc. Nu sunt rude cu mine, sunt straini, probabil pe care I-am ajutat.
V. De unde iti privesti corpul?
A. De la picioare. Cred ca nu a trecut mult timp de cand scriam, arat la fel. Am iesit din corp si m-am dus la picioare si stau si ma uit. Corpul e pe ceva ca o targa si eu ma duc undeva ca sa imi dea drumul pe apa.
V. Ce simti pentru corpul din care tocmai ce ai iesit?
A. A facut tot ce trebuia. Sunt mandru de el. A fost fericit. Si oamenii pe care i-am ajutat sunt fericiti.
V. Care crezi ca a fost scopul acestei vieti?
A. Sa le arat oamenilor cum sa zambeasca sau cum sa se bucure de ce au pentru ca fiecare are nevoie doar de ce are, nu-i trebuie nimic mai mult. Nu am reusit cu toata lumea, doar cu cine era pregatit.
V. Au fost si lectii pe care trebuia sa le inveti dintr-o viata ca asta?
A. Da, ca nu poti sa ii fortezi, poti doar sa astepti. Ii mai vizitam din cand in cand. Ma uitam la ei si le zambeam. Vorbeam cu ei si, inainte sa plec, faceam ceva ca sa ii las linistiti. Cand eu plecam erau macar putin mai linistiti si apoi se intorceau la problemele lor si eu ma mai intorceam din cand in cand ca sa le aduc aminte ca pot fi si linistiti.
V. Cum erau oamenii cu care ai lucrat mai usor?
A. Erau mai saraci si ingrijorati si intelegeau ca tot ce au nevoie o sa primeasca, si asa se intampla. Intelegeau ca sa se bucure de ce au, si de asta primeau intotdeauna ce aveau nevoie. Cei cu care lucram mai greu aveau mai multe probleme.