Doua experimente

A. Sunt pe fundul unei ape…e destul de adanca, poate e o mare sau un ocean. E multa apa deasupra mea si … nu reusesc sa imi dau seama de distanta: pare mult, dar, in acelasi timp, mi se pare aproape.

V. E locul asta fmiliar sau nu?

A. Si da si nu, in acelasi timp. E ca un loc pe care l-am vazut la televizor, nu in care am fost eu. Vad fundul apei cu niste pietre si alge sau ierburi, si deasupra sunt, undeva la suprafata apei, niste plante plutitoare, parca le vad radacinile…e asa, un grup de vegetatie.

V. Cum mi-ai descrie lumina de acolo?

A. Nu e foarte multa lumina. Poate sa vad suprafata apei. Undeva, in stanga, e …nu stiu daca e malul, dar se ridica pietre pana la suprafata apei.

V. Percepi si alte vietati in preajma ta?

A. Nu prea sunt. E posibil acolo unde vad vegetatie, sa fie o meduza…nu stiu ce e…seamana cu o meduza si cu alge. Mai mult gandacei si crustacee sunt, dar mici. Apa e de un albastru obisnuit

V. Daca ai vrea sa te misti prin apa, cum ar fi?

A. Nu prea am energie…ca si cand apa ma apasa spre fund. E o incetineala, o lipsa de reactie. Doar privesc, aproape nu pot sa fac nimic. Nu pot sa fac altceva decat sa observ.

V. Priveste in jos si zi-mi ce vezi din tine. A. Pot sa imi vad doar pieptul si bratele. V. Ce culoare are pielea ta? A. Sunt albastre.

V. Ce te impiedica sa vezi mai jos de piept si brate?

A. Cred ca atata sunt, nu sunt intreg. Imi apare o coada cum arata in filme cozile de sirena.

V. Ce culoare are coada?

A. E albastru cu verde.

V. Vreau sa o misti pentru mine.

A. Acum nu am coada. Poate doar mi-o amintesc.

V. Cum iti percepi corpul?

A. In descompunere. Il misca doar apa. Am o mirare. Daca corpul nu e intreg, cum de pot sa privesc?

V. O sa aflam. Aproximeaza o varsta, dupa cum iti simti corpul.

A. Imi vine in minte 378 de ani. Sunt o fiinta de sex masculin. Bratele sunt foarte mari. E un corp care era foarte mare.

V. Ce te caracterizeaza ca si fiinta?

A. Ura si cercetare, un spirit investigativ. Dispret pentru celelalte fiinte, cele inferioare.

V. Ce iti trece prin minte, ce te preocupa?

A. Cred ca am ramas blocat. Nu trebuia sa fiu in bucata asta de corp, in nici o parte din mine. O parte e blocata. A trecut mult timp de cand sunt asa, mai mult decat trebuia.

V. Cum ar fi fost normal sa fie, daca nu ar fi existat blocajul, unde ai fi fost acum? Nu vreau sa mergi acolo, doar sa imi spui.

A. Corpul ar fi ramas in urma si eu as fi continuat drumul.

V. Ce anume te-a facut sa ramai blocat in bucata asta de corp?

A. Un strigat…e amintirea unui strigat.

V. Descrie-mi strigatul: e al tau sau…?

A. Da, e al meu. Cred ca am cazut.

V. Ce exprima strigatul acela?

A. E un strigat pe care il scoti atunci cand cazi in gol si nu te poti tine…nu e gandit…e o cadere in gol. Doar o bucata a cazut, o alta bucata a ramas in alta parte.

V. Coada nu este aici, nu-i asa? A. Da. V. Cat a trecut de la caderea in gol? A. 100 de ani.

V. Cu iti este, cum te simti, fiind blocat acolo?

A. Nu simt, doar vad si atat. Am sentimentul de blocat.

V. Ai vrea sa te deblochezi sau nu? A. Nu m-am gandit ca pot?

V. Ai vrea sa mergem inapoi in timp, inainte de caderea in gol, sa vedem cum s-a intamplat si cum s-a ajuns la ea, sau vrei sa ramanem aici si sa incercam sa te deblocam?

A. Asta as vrea!

V. Hai sa vedem: ai zis ca nu mai simti nimic, doar observi.

A. Da, nu mai simt ura.

V. Dar dispretul pentru fiintele inferioare, il mai simti sau nu? A. Nu.

V. Dar ce gandesti acum despre ura si despre dispretul despre fiintele inferioare?

A. Era ceva foarte amplificat.

V. A fost ceva anume ce te-a facut sa simti ura si dispretul?

A. Asa eram toti.

V. Era ca si cum faceau parte din tine? A. Da. V. La cine te referi cand spui toti?

A. Toti din comunitate.

V. Ceilalti erau ca tine sau diferiti? A. Unii erau. Astea erau doar corpuri, un vehicul…un experiment. Au fost mai multe forme.

V. Descrie-mi alte forme in care ai mai fost.

A. E ceva galben. Nu stiu sa descriu, e foarte ciudat. Rotund…e tot ceva pentru mediul acvatic…e cumva rotund, cu niste clesti, ca un balon cu clesti…foarte ciudat. O alta forma este tot ca prima, cu coada, doar ca o fiinta feminina, foarte lunga.

V. Mi-ai zis ca totul a fost un experiment. Continua inca sau s-a oprit?

A. Se experimanteaza in alta parte, altceva.

V. Si tu ai luat parte in experiment, sau l-ai creat? Care e rolul tau in experimentul asta?

A. Amandoua.

V. In ce scop s-a creat acest experiment? Ce s-a urmarit?

A. Cred ca a fost pentru crearea unei forme acvatice umanoida, intai a inceput cu forma mai simple.

V. Ca si creator al acestui experiment, ce te-a facut sa vrei sa si fii parte din el? Nu era suficient sa ramai doar supraveghetor?

A. Pana la forma umanoida, era suficient.

V. Ce a fost diferit pentru care in forma umanoida nu mai era suficient sa fii doar observator?

A. Am vrut sa inteleg din interior, sa vad ce nu merge.

V.. Ce ai inteles?

A. Nu are rost, e prea complicat, nu se adapteaza bine.

V. Care e imperfectiunea?

A. Concureaza cu alte specii.

V. Reuseste sa supravietuiasca? A. Nu.

V. Devine prada, victima altor specii?

A. Si asta si in mediul acesta nu gaseste suficiente resurse. Nu e adaptat pentru mediu.

V. De ce gen de resurse are nevoie pentru a supravietui?

A. Nu are hrana potrivita.

V. Ce umeaz sa faceti acum , daca s-a dovedit ca forma creata de voi nu este adaptata la mediul asta?

A. La etapa aceasta s-a renuntat. Poate se va mai incerca in alte medii.

V. Ai spus ca el va continua in alta parte. la asta te referi acum? A. Da, dar nu are o prioritate mare. E cumva un proiect de mica importanta.

V. Si tu acum, ce iti doresti sa faci in continuare? Daca nu ai fi blocat in corpul acesta, ce ai vrea sa faci? Cum ar fi pentru tine daca nu ai fi blocat in corp? Unde ai fi acum?

A. As fi complet. O bucata din suflet este aici, si restul in alta parte.

V. Aici e doar o mica parte? A. Da. V. Si restul unde e? A. In alta dimensiune.

V. Ai idee, cu aproximatie, unde este restul acea parte mai mare?

A. Aici.

………… s-a curatat si deblocat partea ramasa in restul de corp dupa fundul apei si apoi am creat o legatura sigura cu Aici ………

……………a durat aproximativ 10 minute pentru a debloca sufletul din acel corp……….

V. Cum te simti?

A. Corpul s-a incalzit si parca as avea o pereche de aripi noi, mici.

…………ne-am mutat in cealalta dimensiune unde s-a facut reintregirea……….

V. Cum te simti acum?

A. E ca si cand s-ar intrepatrunde ca niste tesuturi la nivel celular, mai prin tot corpul, dar mai ales pe partea stanga, de la jumatatea capului in jos. De fapt e destul de mult cat a lipsit, ca si dimensiune, dar si ca si timp, doar ca intersecteaza toate partile corpului.

V. Se simte acum ca un intreg?

A. Mai dureaza pana se aseaza.

V. Cat va mai dura pana se va aseza?

A. O saptamana.

………..ne mutam intr-un alt moment important pentru A pentru a-l contempla astazi…….

A. Stau intins poate pe o masa si am o lumina deasupra si un fel de ventuze pe corp care se continua cu niste fire. Sunt in doua linii, in lungul corpului pe trunchi si sunt si cateva pe picioare. Ventuzele par a fi din sticla si este o lumina in interiorul lor. Lumina e ca o ceata alb-albastruie.

V. Cum e masa pe care stai?

A. E ca o masa rece din inox.

V. Cum iti simti corpul?

A. Rece si umed.

V. Dacai ai vrea, ai putea sa iti misti mainile sau picioarele?

A. Cred ca sunt mort.

V. De unde te vezi?

A. Cum e corpul intins, parca privesc de langa cap, de undeva, in lungul lui.

V. Descrie-mi corpul, asa cum il vezi de acolo.

A. E un corp ca de om, intr-un fel, cu piele alba sau albicioasa, forma capului e un pic altfel: oasele nu sunt oase, sunt cartilagii, la tampla si la pometi au niste excerscente care schimba intr-un fel forma capului.

V. Exista par pe cap?

A. Nu, nicaieri pe corp nu exista par si sunt pe piele niste zone gri, ca niste pete, mai mult pe spate.

V. Cate membre ai! A. Patru. V. vreau sa primesti palma si sa imi spui cate degete ai la mana?

A. Doua, opuse. Degetul mare este aproape ca la o fiinta umana, dar nu sunt unghii, iar celalalt e ca si cum nu ar fi deget, ci e ca o lopatica triunghiulara. Sub piele e un cartilagiu triunghiular.

V. Priveste si la talpa si spune-mi cate degete are.

A. E ciudat…se poate schimba. Cred ca e o forma care se adapteaza, care se schimba intre ceva cu doua degete si ceva ca o talpa, dar o talpa fara degete, ca un suport, nu stiu cum sa explic.

V. Mai difera si prin altceva de un corp uman acest corp langa care esti?

A. Nu are organe sexuale.

V. Se poate reproduce in vreun fel?

A. Sunt un fel de oua. Sunt produse artificial.

V. Simti ceva pentru acest corp langa care stai? A. Nu.

V. De cat timp ai iesit din el? A. De ceva timp. V. Care e scopul ventuzelor, daca corpul a murit?

A. O parte din el e tinut artificial in viata pentru studiu.

V. Ce crezi despre asta, tinand cont ca a fost corpul tau? A. E ok, am stiut ca la un moment dat se va intampla asta.

V. Descrie-mi, te rog, locul in care te afli.

A. Este un fel de vid, e negru. Nu e decat, poate, tablia asta de masa si lumina de deasupra care e ca ventuzele. Lumina de sus are o legatura cu constiinta.

V. Acum, dupa ce ai iesit din corp, care crezi ca a fost scopul de a fi in acel corp?

A. Este tot o forma artificiala.

V. Cam cat a trait acel corp. A. Doi ani. V. La ce foloseste acest corp? A. Pentru organe.

V. Deci este crescut pentru a produce organele interne?

A. Da, este ca un fel de mod de pastrare a unor informatii genetice, ca un frigider.

V. Era necesar sa fie si un suflet in el? Nu putea fi creat corpul artificial fara suflet?

A. Scopul pentru care a fost suflet in aceasta forma era pentru a incerca sa influenteze mostrele din interior prin constiinta. Influenteaza ADN-ul pentru a vedea ce se intampla.

V. Cand erai in corp, tu erai constiinta din corp? A. Da, o parte din mine.

V. Transmitea-i ceva corpului? A. Infuzam cu o anumita informatie, dupa care mostrele ajungeau in alt loc si se dezvoltau intr-o alta fiinta, cresteau intr-o alta fiinta. Scopul era sa vedem daca infuzarea cu constiinta are vreun efect in fiinta finala care se creaza din mostra respectiva.

V. Care a fost rezultatul acestor incercari?

A. Se insemineaza o influenta foarte profunda, la un nivel foarte profund si nu este reperabila: nu poate fi detectata, fiind asimilata fiintei respective, e ca un mecanism ascuns. Fiintele acelea nu stiu de asta, este foarte bine ascunsa.

V. E benefica aceasta informatie fiintei finale?

A. Depinde de influenta. Un caz este infuzarea de cunoastere care amplifica fiintei finale anumite capacitati considerate paranormale. Un caz mai putin benefic este acela de infuzare cu anumite emotii distructive, cum este violenta.

V. Cine decide ce se infuzeaza si cui se infuzeaza? A. Sunt voluntari. V. Ce ii determina sa devina voluntari? A. Sunt fiinte care vor sa experimenteze.

V. Ce se intampla cu fiinta finala care a fost infuzata cu emotii distructive, cum se comporta e in realitatea ei.

A. Nu are capacitatea de a distinge ca aceste emotii nu sunt ale ei. Sunt foarte greu de detectat.

V.. E gresit sa numesc acest lucru manipulare a fiintei finale? A. Este doar un experiment.

V. Voluntarii sunt sau nu afectati de ceea ce infuzeaza fiintei finale?

A. Sunt, dar isi asuma aceasta experienta. In final, ele le amplifica cunoasterea. Acolo nu exista Karma. Este un laborator mai mic, si unul mai mare. V. Descrie-le.

A. Cel mic e un gand. De exemplu fiinta cu ventuzele este doar un gand. Totul este intr-un vid si un

suflet sau constiinta are acest gand si o parte din aceasta constiinta simuleaza sau experimenteaza, ca o holograma, aceasta situatie. Cel mare are densitatea mai mare, materialitatea gandului e mai mare: ceva intre holograma si impresie. Este foarte greu de explicat. Este ca diferenta dintre un proiect pe hartie si o macheta, gandita in termeni de consistenta, insemnand ca are mai multe ingrediente, sau o complexitate un pic mai mare. Complexitatea poate sa cuprinda si ingrediente precum constiinta ,suflet.

V. Voluntarii stiu ca sunt parte din experiment, sau uita asta in timpul experimentului?

A. E aproape ca o simulare, dar ei nu isi mai dau seama.

V. Tu acum esti in laboratorul mic. Spune-mi care e legatura ta cu lumina care are ceva de-a face cu constiinta. A. Eu sunt totul: eu sunt si vidul si cine priveste de langa corp, si lumina.

V. De fapt inglobezi tot ce este acolo. A. Da.

V. In laboratorul mare ai fost vreodata? A. Nu. V. Iti dai seama ca acum vorbesti printr-un vehicul numit A? A. Da.

V. Care e legatura dintre tine si acest vehicul? A. O parte din aceasta constiinta este cea care a experimentat acele lucruri.