Liberul arbitru

Dumnezeu ne iubeste atat de mult incat, atunci cand ne-a creat, ne-a inzestrat cu o multitudine de lucruri minunate pentru a fi capabili sa traim in aceasta realitate 3D.

Printre multele daruri primite se numara: sentimentele, emotiile, inteligenta, creativitatea, intuitia, gandul, liberul arbitru si multe altele.

Azi voi vorbi doar despre ultimele doua, dar in special despre liberul arbitru.

Gandul este principalul instrument cu care am fost inzestrati pentru a ne crea propria realitate, propriul viitor si Legea Atractiei este cea care pune in miscare Universul in crearea realitatii fiecaruia.

Liberul arbitru reprezinta libertatea absoluta de a gandi si actiona dupa cum credem fiecare, conform unor influente externe, dar si a unui radar intern, atunci cand suntem in rezonanata cu el. Conform acestei legi Divine a liberului arbitru, noi putem face tot ceea ce dorim, inclusiv rau altora sau mediului inconjurator, ba chiar putem sa ne indoim de insasi existenta Creatorului nostru. Conform unei alte legi Universale, cea a Actiunii si Reactiunii trebuie sa invatam insa ca orice alegere pe care o facem creeaza consecinte pentru a caror efecte trebuie sa ne asumam raspunderea. Aceasta lege este cea care guverneaza Karma.

Divinitatea nu ne impiedica prin nimic de la a face rau sau bine. Totul tine de alegerea nostra. Liberul arbitru este un drept divin si ne-a fost dat nu numai la nivel individual, ci si la nivel colectiv, ca specie si ca intreg sistem 3D in care traim, cu scopul de a ne ajuta sa invatam si sa recunoastem ca totul in viata porneste de la propriile alegeri.

Circumstantele nu conteaza atat de mult cat conteaza cum alegem noi sa ne simtim si cum alegem sa actionam pe mai departe.

Liberul arbitru ne ajuta sa invatam ca toate gandurile si faptele noastre au consecinte care nu ne afecteaza doar pe noi, ci si pe cei din jurul nostru, pana la nivel cosmic, deoarece suntem interconectati cu Tot ceea ce Exista. Efectul unei actiuni este ca unda radio care se propaga la infinit, atingand tot ceea ce intalneste in cale iar noi suntem emitatorul, sau ca undele create de caderea unei pietricele in apa nemiscata a unui lac.

Tinanad cont de liberul arbitru, influentarea voita a celor din jurul nostru, manipularea, fortarea cuiva de a face asa cum vrem noi, reprezinta incalcarea liberului arbitru, a dreptului divin a celor influentati.

Spre surprinderea mea, intr-o sedinta QHHT, Subconstientul clientului meu a subliniat faptul ca si copiii au liber arbitru. In acest caz particular era vorba despre un OM de pana in trei ani care a ales sa dezvolte o tumora in scopul de a-si trezi spiritual parintele. Acum, ca parintele se trezise spiritual si urma sa porneasca pe o cale noua in viata, de a imprastia lumina catre semenii sai, copilul urma sa decida ce va face cu tumora.

Pentru mine a fost destul de dificil sa primesc un altfel de raspuns la o problema de sanatate decat de obicei. In mod obisnuit, intr-o relatie parinte-copil, Subconstientul e de acord, daca e permis, sa intervina pentru a ajuta la refacerea unui copil intr-o stare de dezechilibru energetic. De data aceasta solutia pe care o dadea Subconstientul a fost inedita: copilul era cel care-si crease tumora cu un anume scop si tot el urma sa decida ce urma sa faca cu ea. Alegerea ii apartinea in intregime in a pastra tumora sau a o dizolva, a o resorbi si elimina.

La insistentele mele, Subconstientul a dat un sfat parintelui legat de ceea ce ar fi putut acesta sa-i spuna copilului cu dragoste: “Gata, ajunge. 🙂 ”

Aceste doua cuvinte erau suficiente si nici o alta interventie din afara nu ar fi fost potrivita. Binenteles, era alegerea acestui parinte daca urma acest sfat sau nu. Spre binele tuturor, parintele a inteles perfect mesajul si a aflat cu bucurie, la ceva timp de la primirea sfatului cu pricina, ca tumora a inceput sa scada in dimensiuni.

Dupa cum vedem, surprinzator, chiar si copiii au liber arbitru. Se pare ca in aceste vremuri doar in cultura japoneza parintii procedeaza cel mai potrivit in educatia copiilor lor. Acestia incearca din rasputeri sa intervina cat mai putin in deciziile celor din urma.

Suntem aici sa invatam si prin supraprotectia copiilor le negam experiente de viata valoroase din care ei pot invata singuri. In loc sa-i controlam am putea , spre exemplu, sa-i ajutam sa prevada consecintele actiunilor lor, iar atunci cand refuza, sa-i sprijinim in ceea ce fac. In acesta situatie le vom fi in permanenta aproape pentru ca ei sa se poata refugia la loc sigur.

Intelegand consecintele propriilor actiuni, atat noi, cat si copiii nostri, vom putea decide sa actionam dupa ce vom fi cantarit bine ceea ce urmeaza sa facem.

Intentia de a face bine, fara a interveni peste liberul arbitru al altora, ne ajuta sa iesim din ciclul Karmei, numita si Legea Cauzei si a Efectului. De cate ori manipulam sau fortam pe cineva, din dorinta de a-i controla pe ceilalti, ne incarcam Karma cu raspundere legata de rezultatul alegerii fortate facuta de persoana influentata de noi.

A avea copiii duca la crearea de Karma. A creste copii nu e usor deloc, dar cand reusim sa ajutam la transformarea lor in adulti independenti si responsabili, bucuria nu are limite.

Copiii nu sunt proprietatea nostra, nici copia noastra fidela careia sa-i implantam propriile noastra ganduri. Sunt fiinte distincte, diferite de noi, care au propriile ganduri si propriul liber arbitru.

Despre copii – Khalil Gibran – Profetul

„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul, dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să îi faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”