Lumina din interiorul pamantului si reconectarea

Fiecare sesiune de hipnoza regresiva este unica. Nici o sesiune nu seamana cu alta. Fiecare persoana are sesiunea pentru care este pregatita la acel moment. Nimeni nu primeste mai mult decat este pregatit sa experimenteze. Eu nu stiu niciodata dinainte unde voi calatori impreuna cu persoana respectiva.
E o noua aventura de fiecare data.
Nici eu, nici persoana, nu decidem cum se va desfasura calatoria. Eul Superior hotaraste ce ii va arata acelui om, la acel moment, deoarece il cunoaste cel mai bine si stie ce are nevoie sa experimenteze si care ii sunt limitarile.
O parte dintre oamenii care vin la mine, in loc sa experimenteze in regresie o viata trecuta, merg in alte dimensiuni. Aceasta sesiune este una de acest gen si are legatura cu perioada in care noi suntem acum, aici.
In general postez doar prima parte a sesiunii. Cea de-a doua parte, discutia cu Eul Superior, este foarte personala si contine, in general, informatii care privesc doar persoana in cauza.
Ca de obicei, astept comentariile voastre pe site. 🙂

Lumina si Iubire,

Violeta

A. Vad o planeta rosie
V. O privim intai de la distanta.
A. La inceput era mai mica, asa o vedeam de la distanta, toata era rosie. M-am apropiat de ea si nu mai era asa de clara, rosie, era mai intunecata si nu stiu, are o intrare ciudata, e ca si cum nu mai e planeta, ca si cum ar fi o baza, dar nu vad cum sa intru.
V. Circula usor in jurul ei, orbiteaza un pic, o sa gasim intrarea.
A. Nu-mi place ceva.
V. Ce e ce nu iti place?
A. Nu cred ca-s ok astia de pe planeta asta.
V. Care e senzatia pe care o simti? Descrie-o!
A. Ca si cum ar fi un perete invizibil care ma opreste sa ma duc spre ea.
V. Nu trebuie sa mergem spre ea. O putem privi de la distanta, de acolo de unde esti acum.
A. M-am dus mai la distanta si in mijlocul plantetei, ca si un fel de o gaura, are o intrare inauntru, in planeta, e inauntru in planeta.
V. Cum arata intrarea?
A. Ca o baza, e…, nu stiu unde se aterizeaza, dar nu imi place ceva. Ca si cum ar fi ceva organizat…. simt agitatie, nu vad oameni, nu stiu ce-i cu asta.
V. Este exact ceea ce trebuia sa vezi. Ce altceva mai vezi in jur?
A. E ca si cum nu este nimic altceva pe planeta deasupra, totul e inauntru.
V. Vrei sa zici ca nu e viata pe planeta?
A. Da, e ca si o minge rosie pe dinafara, o suprafata total neteda si gaura aia e neregulata.
V. E acoperita de ceva, e inchisa?
A. Nu, e ca si cum are o gaura si acolo e foarte intuneric si ceva nu imi place, dar nu vad oameni.
V. Vrei sa cercetam, vrei sa intram?
A. Da.
V. Daca simti ca vrei sa te retragi, la un moment dat, ne retragem, nu trebuie sa faci nimic daca nu vrei. Haide sa mergem! Descrie-mi ce vezi pe masura ce inaintezi.
A. E intuneric…..nimic, e ca un tunel, si eu sunt pe nor, si e umezeala.
V. Putem comprima spatiul si ai ajuns deja acolo unde trebuia sa ajugi.
A. E o adunare, e ceva, e ca o incapere mai mare in stanca, e rotunjita ca o bila incaperea si in mijloc e ceva lumina si ceva fiinte. Nu stiu cum sa explic…e o ridicatura in mijlocul bilei (care-i camera) ca un munte tesit asa, taiat, ca si cum ar fi un cerc, si-s ei acolo iar in rest e un hau in jurul muntelui.
V. Ei sunt pe platforma?
A. Da. Stau adunati si in mijloc nu stiu ce e.
V. Sunt umanoizi?
A. Au ceva conic pe cap, ca un coif rosu cu alb, si-au bagat mainile….. toti isi tin mainile intr-un fel de vas. E intunecos in vas, ca si o apa, si se uita la manile lor si stau. Se incarca cu ceva energie. E un ritual. Nu-mi place de ei, adica, nu stiu, conduc chestii, dirijeaza multe chestii, controleaza. Ei fac ritualul asta ca sa se incarce si sa isi continue ce fac.
V. Cum arata, ce senzatie ai cand ii privesti?
A. Parca sunt morti, nu au adevarata viata in ei.
V. Ce culoare are pielea lor?
A. Maron. Imi pare ca-s tristi, de fapt, ei nu stiu ca nu sunt fericiti, ei numai asa cred ca trebuie sa faca.
V. Cu ce se incarca?
A. Ceva electric intra prin mana si se duce in tot corpul lor. Nu ii mai vad bine, ii vad intunecosi, nu mai vad coiful si hainele……au imbracaminte neagra, lucioasa si nu-si mai tin mainile acolo. Au zburat de acolo in toate directile.
V. Unde zboara?
A. Sa-l urmaresc pe unul dintre ei?
V. Daca vrei.
A. Da. Hm, arunca o plasa peste planete si se infasoara peste planete, sunt trei planete, ca si cum ei ar fi mult mai mari decat planeta, ca si cum planeta ar fi ca o minge pentru ei si a infasurat intr-o plasa trei planete. Plasa este neagra…. cum sa zic, le-a limitat. Le-a prins in plasa ca sa le controleze, ca ei sunt asa de mari si planeta e asa de mica, ca o minge, ca si cum le-ar distruge. Pe una parca a strans-o in mana si a storcit-o. Mai sunt doua. A plecat, au ramas doar cele doua planete prinse in plasa, a treia este storcita. Cea din stanga e Pamantul, plasa e foarte mare si parca Pamantul e lipit de inca una, nu o vad bine pe cealalta, e gri, si atat. Din plasa aia curge ca un mal negru si se duce pe planeta si intra inauntru in scoarta. Plasa e rupta
V. Ce a rupt plasa?
A. E un fascicul de lumina de pe Pamant, e ceva….lumini in mai multe locuri…e rupta. Plasa e rupta, ca si cum ar fi o plasa din material si se rupe si sunt ate, e rupta pe o treime de Pamant, deasupra oceanului plasa nu mai e. E ca si o crapatura din Pamant…O!…se crapa Pamantul (surprinsa), o sa se crape asa in mai multe locuri, inauntru e o minge de lumina si……..s-a crapat ca si cum s-ar crapa scoarta si cade, si-s crapaturi de lumina si e plasa pe locuri distrusa si o treime lipseste din plasa, in rest sunt crapaturi, pe continent sunt crapaturile de lumina, sunt ca niste mici dungi care se extind si se latesc si cand o sa se crape suficient de mult, o sa cada toata scoarta cu plasa.
V. Ce este mingea de lumina din interior?
A. Hm, e Sursa. Am intrat inauntru si sunt in mingea de lumina din interiorul Pamantului, e numai lumina.
V. Cum e sa fii in lumina?
A. Liniste. Interesant. Imi vibreaza un pic corpul. Ha! Nu-i iese aluia negru! Sursa e in Pamant, acolo e lumina si ies si raze. Nu imi mai fac griji de ala negru. Nu are atat de mare puterea. Este trist, e ca si cum sunt morti, nu mai este viata in ei. Ei faceau asta mecanic. Nu stiau nici ei.
V. Cine le spune ce sa faca?
A. O gaura neagra. Acolo a zburat dupa ce a pus plasa, in sus, e in cer, a intrat in gaura aia care e mai neagra decat restul universului. Nu am chef sa ma duc acolo!
V. Nu trebuie. Hai in sfera de lumina! Cum ti se pare, iti e familiara? Ai mai fost acolo?
A. Da, (plange) eu tot timpul sunt acolo. Mai plec si ma intorc. Ma duc sa ma asigur ca sunt lucrurile in regula.
V. Cum faci asta? Cine iti spune sa pleci?
A. Am independenta totala. Bila din Pamant nu e sursa adevarata, aici e doar o parte din ea, am stat si m-am odihnit acolo si e familiar sa stau acolo, dar nu e nimeni aici, cred ca in alta parte trebuie sa mi se zica ce sa fac. Vreau sa vad de unde vin sa fac chestii.
V. Comprimam timpul si spatiul si mergem acolo unde este potrivit pentru tine sa fii, sa vezi si sa afli!
A. E o chestie metalica care e o baza in forma de floare si-i pe nori si ca si cum frunzele mici sunt orasele, parca planeta ar fi o floare metalica si in jur, nori, ca si cum ar acoperi-o, o ascund numai de anumiti, numai cateodata vin norii. Pe petale ….petalele sunt metalice si ca semisfere si pe frunze sunt orasele…de aici primesc ….aflu ce trebuie sa fac….cred ca aici lucrez. Aici e sediul central.
V. Care e rolul tau acolo?
A. Sunt in alb si stau turceste pe jos si toata pelerina e intinsa in jurul meu ca o floare si meditez.
V. Cum te simti stand acolo?
A. Aflu informatii. Cum sa imprastii lumina. Din inima, cumva, fac asta.
V. Cum arata locul in care te afli?
A. E o incapere perfect rotunda si are geamuri peste tot, e o bila, e suspendata in univers, vad stelele.
V. Descrie-te!
A. Am maneci largi, am par albastru, sunt femeie, parul e implatit cumva…ciudat….nu stiu cum se face o impletitura de-asta…tot parul e luat din fata, tras spre spate si in spate se lungeste tare si e concav, vine in doua parti in jos, dar inauntru e gol, ca si cum ar fi un acoperis si e din impletituri si vine in jos. Parul e albastru matasos. Am ceva rang mai inalt, nu stiu ce sunt. Sunt inteleapta. Acum am treaba cu Pamantul…ha…rup plasa……(plange)…….m-am dus pe Pamant sa ajut sa se rupa plasa . Acum stiu ca….nu stiu cum sa iti spun….sunt si pe Pamant si acolo….(plange)….stau in meditatie acolo ca sa ma conectez cu mine pe Pamant….ceva de genul asta incerc sa imi transmit mie, nu stiu ce….eu, cu parul albastru sunt in meditatie, sunt conectata pe inima sa transmit lumina mie…… si sta in meditatie, in pelerina aia alba, nemiscata, si se concentreaza sa primesc suficienta informatie sa stiu ce sa fac mai departe.
V. Ce gen de informatie primesti?
A. Nu stiu care dintre ele sa fiu!
V. Care vrei, care crezi ca e mai important sa o simti.
A. Aici! Nu stiu cum sa ii spun femeii cu parul albastru. Aici trebuie sa fiu, langa ea, sa imi dau seama. Am un tremurat in corp. Sta nemiscata, e concentrata. Si-a deschis ochii, are ochii verzi, foarte mari, ma priveste….ceva incearca sa imi spuna….
V. Intreab-o daca ne permite sa ii adresam intrebari.
A. Da, vrea!
V. Intreab-o ce vrei sa stii!
A. Cine sunt eu si ce am de facut aici pe Pamant? ……Sa aduc lumina. Cumva, sa imprastii lumina…
V. Roag-o sa iti arate cum sa imprastii lumina.
A. Sa ii iau de mana pe oameni, sa le tin mana: cu amandoua mainile sa le tin mana si sa ii privesc in ochi…asa mi-a aratat.
V. As vrea sa o intrebi cine este si daca tu esti ea in acelasi timp.
A. Da, acum suntem cumva, eu sunt cu ea dar sunt si pe Pamant, eu sunt ea, m-am ratacit….a trebuit sa ma ajute, uitasem de ce am venit pe Pamant…acolo pe Pamant m-am ratacit si uitasem
V. Mai e si altceva ce ai nevoie sa stii acum, pe langa ce ti-a spus?
A. Nu.
V. Intreab-o daca are vreun sfat pentru tine.
A. Numai sa radiez. ….prin iubire….sa fiu iubire si o sa radiez…….pierd conexiunea cu ea…nu mai sunt acolo….