O oglinda a istoriei Pamantului

A. Vad niste stanci, copaci…cred ca sunt intr-o poiana. Parca am mai fost aici, dar s-a transformat….copacii parca sunt mai inalti.
V. Priveste in jos…..ce porti in picioare?
A. Parca sunt niste cisme lungi, deasupra genunchiului, crem. Imi vine in cap o pelerina care nu ma atinge. Am o gluga pe cap, dar nu ma atinge.
V. Priveste-ti mainile si spune-mi cate degete ai?
A. Imi vine sa spun patru, mai lungi. Pielea este deschisa la culoare, deshidratata. Parca e zbarcita, e cutata.
V. Cum iti simti corpul?
A. E un corp cu foarte multa experienta, dar nu e batran. Nu am sex.
V. Ai vrea sa iti vezi fata?
A. As vrea, dar mi-e teama ca am sa vad un bot.
V. Nu te fortez, facem cum vrei tu.
A. Poate mai tarziu.
V. Priveste in jur. Stii de unde ai venit aici, in poiana aceasta?
A. Sunt venita, dar nu stiu de unde, nu stiu ce caut aici…parca nu a fost alegerea mea. Am amintiri…am fost adusa pe planeta asta. A avut grija altcineva.
V. Unde stai tu, pe planeta asta?
A. E o scorbura…o pestera…acolo ma bag ca sa ma odihnesc. E o scorbura foarte larga…nu e nimic acolo, doar ca nu ma ploua. Sunt singura, dar cu ceilalti nu am contact, sunt la distante mari. Nu am nevoie de ei si nici ei de mine. Nici nu prea ne place sa ne intalnim. Suntem putini.
V. Ce faceti aici, pe planeta asta?
A. O teraformam. O pregatesc…cred ca de fapt astept sa ma transform. Nu stiu ce fac, mai exact. Sunt foarte putine animale, nu sunt pasari, nici insecte, nici flori. Introducem ceva nou. Suntem un experiment ratat si, de fapt, trebuie sa ne schimbam pe noi. Si trebuie sa schimbam si habitatul.
V. In ce sens sunteti un experiment ratat? Ce s-a urmarit si ce s-a obtinut?
A. Ne lipseste ceva din emotii. Cred ca functionam bine ca organisme…dar nu se leaga nimic….nu ne cautam unii pe altii.
V. Erati meniti sa interactionati intre voi?
A. Nu stiu. Suntem, intr-un fel, abandonati si trebuie sa ne modificam repede, pentru ca vom disparea. Nu suntem tristi…nu simtim nimic la gandul ca vom disparea, dar totusi exista un fel de instinct de conservare. Trebuie sa gasim un scop. Cred ca nu prea simtim….sentimentele nu au culoare…e foarte monoton si parca nici nu ….e totul atat de plat ….toate sentimentele sunt atat de plate si starea de intelegere …de fapt nu cred ca inteleg ce mi se intampla.
V. Cum te simti?
A. E ok sa stau la soare, e ok sa stau pe iarba, dar nu simt nevoia sa construiesc sau sa fac ceva, si totusi, ca sa supravietuiesc, trebuie sa modific.
V. Cu ce te hranesti?
A. Nu am nevoie de hrana. Cred ca am gura…ma vad ca un fel de pisica….dar cred ca mi-e frica de imaginea asta.
V. In regula, nu mai vorbim despre asta. Simti nevoia sa bei ceva?
A. Da! Beau apa de pe plante.
V. Planeta are vreun soare?
A. Da, are un soare care da lumina filtrata, nu e puternica, ca si cum ar trece prin nori. Ma incalzesc la soare, dar nu arde, mai ales blana de pe spate ma protejeaza. Nu stiu unde e pelerina, ca nu o mai vad.
V. Dormi, te odihnesti vreodata?
A. Da. Noaptea dorm in pestera, dar ziua e totul atat de ….nu e plictisitor, dar nu simt nimic…nu e nici rau, nici bine….nu traiesc intens…simt foarte putin. Nu e iarna. Nu vad nici o variatie in vreme.

Mergem catre un moment ulterior important din aceasta viata…..

A. Se produc transformari…am mai vazut si inainte…e norul care se desprinde din mine, ca o spirala, si se indeparteaza…si partea de fiinta care m-a reprezentat se pierde in Univers. Pe loc raman tot eu.
V. Ce a ramas aici are constiinta?
A. Da, are.
V. Pe care dinte parti vrei sa le urmam. Pe cea care a plecat in Univers, sau pe cea care a ramas aici?
A. Cea care a plecat s-a pierdut in Univers. Cea care a ramas aici cred ca se transforma. Pot sa vad foarte bine si omul acela de cristal. Sunt in afara lui. Vad doar un cap si un gat. Stiu ca sunt atasate de un corp, dar nu-l vad. E ca o apa sau ca un cristal, are un contur, dar daca imi misc pozitia, pot sa vad cum deformeaza obiectele. E perfect transparent, si totusi traieste. Cred ca e barbat. Vad culoarea rosie care e asociata cu partea de jos a acelui corp…vad ca sunt foarte inalta.
V. Unde se afla corpul acestui barbat?
A. Se afla pe aceeasi planeta. Nu are nevoie sa paseasca, se deplaseaza mental. Parca plutesc, dar la o distanta foarte mica de pamant. Ma pot deplasa fara sa fac efort. Nu am nevoie sa ma hranesc.
V. Care e treaba ta pe acesta planeta?
A. Armonizez. Vad o vale. Sunt undeva sus, la munte. La capatul vaii cred ca locuiesc oameni, pentru ca sunt culturi de grane. Sunt multe culori, vad des rosu. Eu nu fac parte dintre oamneii aceia de jos. Ii stiu de la distanta. Ei nu stiu ca eu exist.
V. Cum arata oamenii? Descrie-mi-i.
A. Sunt mici si arata destul de primitiv. Au corpurile acoperite cu blanuri, cred…e ceva gros, de culoare crem, pe spate. Au pielea alba si merg garboviti. Sunt inteligenti, sunt sociali, au familii.
V. Nu ai impulsul de a merge si de a comunica cu ei?
A. Pot sa merg cand vreu la ei, dar nu iau contact cu ei. Stiu tot ce trebuie sa stiu despre ei. Nu am nevoie sa vorbesc cu ei pentru asta.
V. Armonizarea de care vorbeam mai devreme, ii include si pe oameni?
A. Da. eu armonizez planeta cu oamenii. Senzatia mea este ca pur si simplu mangai planeta, o mangai cu mainile cand trebuie sa o linistesc si sa o armonize cu oamenii.
V. Se intampla sa fie nelinistita?
A. Se infurie.
V. Cum simti asta?
A. Se umfla, parca creste in diametru.
V. Ce o face pe planeta sa se infurie?
A. Promisiuni nerespectate. Nu sunt ale omanenilor, sunt din alta parte.
V. In ce fel nu au fost respectate promisiunile?
A. Pisicile au fost o promisiune nerespectata. Nu au corespuns. Nu a fost livrat ceea ce fusese promis. Nu si-au putut indeplini functia lor legata de planeta.
V. Ce ar trebui sa faca oamenii ca sa fie in armonie cu planeta?
A. Oamenii nu inteleg planeta si sunt ca paduchii, iar planeta parca intelege, dar se infurie cateodata.
V. Ce -i transmiti planetei atunci cand o mangai ca sa o linistesti? Comunici cu ea?
A. Da, dar altfel, are altfel de inteligenta. Trebuie sa comunic prin sentimente cu ea.
V. Ce sentimente folosesti? Cum i le transmiti?
A. Iubire. O mangai pentru mine, ca sa imi pot naste sentimentul de iubire. Sentimentul e important, nu mangaierea. Parca o usureaza.
V. Sentimentul asta are vreo consistenta, vreo culoare? De unde porneste?
A. Da, este roz si e in forma de spirala. Porneste din centrul pieptului meu si il las liber in Univers. O simt tactil, cum se dezumfla.
V. Ea iti raspunde vreodata, cand ii trimiti sentimente?
A. Imi da ceva prin picioare. Ma asez cu talpile pe planeta si este ca o lumina albastra care imi intra prin talpi si imi da o stare de bine, ca mi-am facut treaba.
V. Esti demult pe planeta asta? Ai putea cuantifica in ani omenesti?
A. Nu, totul imi pare o clipita, nu inteleg notiune de timp din acea perspectiva.

……..Mai tarziu in timp, in aceasi viata….

A. Oamenii s-au distrus intre ei pentru pamant, ei au crezut ca nu au loc. Au mai ramas cativa. Restul nu mai sunt. Planeta parca e mai linistita. Au murit multi.
V. Cei care au ramas sunt in vreun fel diferiti de cei de dinaintea lor?
A. Acum sunt mai multe femei decat barbati, foarte putini copii, iar ei toti sunt foate putini, cei care au ramas. Acum e armonie.
V. Au inceput sa inteleaga planeta?
A. Nu au inteles nimic. E armonie pentru ca sunt mai multe femei. Acum nu se mai lupta atat de mult.
V. Vrei sa spui ca atunci cand erau mai multi barbati, erau mai agresivi?
A. Da. O idee foarte ciudata, dar partea mea din pisica, pe care am pierdut-o, s-a dus la ei, la toti oamenii, ca specie. Nu inteleg. Si totusi nu inteleg ce s-a intamplat cu pisica. Dupa ce am pierdut ce am pierdut, nu stiu ce mi s-a intaplat.
V. E foarte interesant ce imi spui despre agresivitatea oamenilor. Partea aceea din pisica, care s-a dus catre oameni, s-a dus catre cei agresivi sau la cei armonizati cu planeta?
A. S-a dus la toata lumea in mod egal. E o energie, asa cum era in mine e in fieare om.
V. Ce a plecat de la tine a creat vreo diferenta?
A. Per total nu s-a schimbat nimic, dar s-au impartit energiile pe planeta. Efectul a fost ca s-a creat viata pe planeta stearpa, fara viata.
V. Cu ce se ocupa cei cativa oameni care au ramas pe planeta? Si-au schimbat modul de viata in vreun fel?
A. Vad niste dinti de rechin, dar nu stiu ce inseamna. Au legatura cu cultura oamenilor, dar nu stiu care este. Oamenii astia or sa se ridice si or sa cada, iar or sa se ridice si iar or sa cada. E un intreg ciclu.
V. Poti sa vezi care va fi rezultatul final?
A. Rezultatul final nu imi place. Planeta vrea a scape de ei.
V. Nici in felul acesta, intr-o mica comunitate, nu ii agreaza?
A. Planeta nu se mai supara, dar comunitatea asta se va mari si ciclul se repeta. Oamenii fac aceeasi greseala: le trebuie mai mult si cred ca nu au suficient, cand, de fapt, e suficient pentru toti, doar ca ei isi doresc prea mult.
V. Ce-i face sa-si doreasca mai mult?
A. Sunt creatori, se pregatesc. Sunt ca in copilarie si exerseaza, se pregatesc sa devina ……(plange)…exerseaza sa devina Dumnezei.
V. Cum stau cu progresul in acesta directie?
A. Nu stau bine, dar timpul nu conteaza, de fapt. Nici nu stiu daca exista timpul, asa ca totul e bine, totul evolueaza.
V. Asta e un lucru bun, nu-i asa?
A. Nu-i nici bun, nu-i nici rau. Impartirea asta in bine si rau o fac oamenii.
V. Daca nu impartim in bun si rau, cum ai putea caracteriza ce se intampla?
A. Evolutie. Totul e firesc. Ca sa poti sa construiesti, trebuie sa distrugi. Totul e schimbare. Intr-un fel, parca e un miraj sa credem ca exista ceva. Exista si nu exista, depinde de perspectiva. Ca si cand Universul se extinde material. Partea energetica a existat din totdeauna si daca se distruge, distrugerea este numai materiala, ca din partea cealalta nu se poate distruge nimic.