Protectorul si legea transformarii

A. Vad niste aripi albe in fata mea…stau pe ceva care are aripi albe si foarte mari…e peste nori, nimeni nu stie ca zburam asa de sus. Jos e Pamantul si zaresc ceva ce seamana cu niste case, dar sunt mici. Cred ca o sa ploua, e si ceata. Nu avem voie sa mergem asa departe. Am vrut sa vedem ce-i mai sus. Zburam si mai sus si mai jos, e foarte placut.Si pasarea pe care zbor se bucura…si el vroia sa imi arate ca se poate mai sus…nu mai putem sta mult, ca o sa ploua si nu e bine. Comunica in gand cu mine…imi spune ca o sa imi mai arate.
V. Uita-te in jos si zi-mi daca iti vezi picioarele.
A. Da. Port un fel de cizmulie maron-roscat, dintr-o piele moale. Port o tunica bej mai inchis si pntaloni pe corp, verzi, si mai am ceva, ca un fel de vesta sau scut, dintr-o piele tare. Am parul saten si ondulat, un pic mai sus de umeri si ochi verzi. Sunt barbat, am un corp puternic si tanar. Am pana in 23 de ani si am mult curaj. Pasarea asta e tanara si zboara doar cu mine. Amandoi dorim sa zburam undeva, sa participam la ceva. Desi nu avem voie sa zburam, noi doi am mai zburat.
V. Cine spune cand ai voie sa zbori?
A. Sunt niste barbati mai batrani.
V. Cine hotaraste, dintre tine si pasare, cand zburati?
A. Pasarea ma cheama si el stie cand e cerul potrivit si cand ceilalti nu or sa ne vada. De asta zburam acum cand sunt nori, ca sa nu ne vada. E foarte puternic, e foarte mare. Eu sunt mai mic decat piciorul lui. Sunt legat cu un fel de ham de pasare.
V. Mai sunt si alte pasari care zboara cu oamenii?
A. Cateva si oamenii care zboara cu ele sunt si ei putini, douazeci, poate patruzeci, dar nu multi.
V. Cum se aleg cei care vor zbura cu pasarile?
A. Pasarile ii aleg. Eu imi aduc aminte ochi…are ochii galbeni…m-a lasat sa ma urc pe el, pe altii nu i-a lasat. E tanar si nu a mai zburat cu nimeni. El e special…e complet alb…l-au asteptat de multa vreme. Toate celelalte pasari sunt gri. Asa au stiut ca e special. Ochii lui sunt speciali, celelalte pasari au ochii intunecati. Ceilalti nu stiu ca el m-a lasat sa zbor cu el, nimeni nu stie. Cand vine la mine, imi transmite ca ne pregatim, imi arata lucruri. El trebuie sa conduca celelalte pasari, sa apere un loc si niste oameni cand o sa fie vremea. Ceilalti cred ca nu e momentul acum, dar el stie.
V. Hai sa vedem ce e jos.
A. E ceata peste padure, suntem departe de oameni si m-a adus pe niste pietre. De acolo plecam mereu. Imi spune in gand sa vin in acest loc. Eu urc prin padure si el ma aspeapta aici.
V. Ce simti pentru pasare?
A. E fratele meu si el simte la fel.
V. Acum vom merge un pic inapoi pentru a vedea unde locuiesti tu. Esti de acord?
A. Da. Casele sunt jumate in pamant si eu sunt mai inalt decat ceilalti oameni. Ceilalti imi ajung, cei mai multi, pana la piept.
V. Cate degete ai la mana?
A. Patru. La fel si la picioare. Pielea mea e verde deschis.
V. Descrie-mi casa.
A. Arata ca si casele de hobiti. Ma chinui sa intru in ea ca eu sunt mai inalt. Acoperisurile au iarba si ferestrele sunt mici. Nu pot sa stau in picioare in ea. Cred ca nu stau intr-o casa. Eu stau afara, aici stau oamenii. Nu imi trebuie casa. Eu stau langa o cascada, dorm putin. Aici e mai mult noapte. Ziua e scurta si nu e multa lumina. Nu stiu de unde vine lumina. Aici sunt multi pomi, brazi, flori galbene, albe, albastre langa cascada. E un bolovan mare langa cascada, acolo stau. Imi place apa, sa o aud, cred ca vorbesc cu ea. Cred ca asa invat. Cred ca de la apa primesc tot ce imi trebuie, si energie si cunoastere. Nu o beau, doar o ascult, asa primesc energie de la apa. Nu im trebuie sa o beau. Am nasul diferit, cred ca am un fel de puf pe fata, ca o blanita fina, galbuie.
V. Cum iti petreci timpul aici, langa cascada, ce faci toata ziua?
A. Invat. Prin apa vin informatii de la altii, din alta parte.
V. iti amintesti sa fi locuit si in alta parte, in afara de cascada?
A. Da, eu vin din alta parte.
V. Ce faci aici?
A. Am grija de oameni, dar nu trebuie sa ma apropii prea tare, pastrez diastanta. Se simt mai bine daca eu sunt acolo. Nu comunic cu ei, ei doar ma vad si nu vorbim. Eu imi fac treaba mea si ei isi vad de viata lor.
V. Dar ceilalti care zboara cu pasarile sunt in preajma oamenilor?
A. Suntem imprastiati pe o zona mare si fiecare suntem singuri. Nu trebuie sa comunicam si fiecare transmitem mai departe si primim informatii.
V. Unde anume transmiteti voi mai departe?
A. E foarte departe. Transmit informatiile prin apa, ea le ia, e ca un mijlocitor. Cumva se intampla instantaneu.
V. Descrie-mi cum arata oamenii de care tu ai grija?
A. Arata altfel decat mine, sunt turtiti, rotunzi, sunt foarte simpli, nu ii duce prea mult capul. Au pielea maron. Au par negru si poarte haine ca niste salopete scurte si un fel de camasuta facute din ceva natural. Au trei degete la mainei, Totul e foarte simplu. Ei iubesc pamantul. Se hranesc cu ceva tubercui pe care ii cresc ei. Ei vorbesc marunt, scot niste sunete scurte, ca un ciripit.
V. Ce simti pentru oamenii astia pe care ii aperi?
A. Doar ca trebuie sa am grija de ei. Asta e ce trebuie sa fac, e o etapa.
V. Ce faceai inainte de etapa asta?
A. Am fost la un fel de scoala pe alta planeta, acolo de unde sunt eu. Acolo arat mai frumos, sunt fara par, pielea e mai alba. Acolo am invatat despre natura, despre Univers.
V. Cine te-a trimis aici, sa ai grija de acesti oameni?
A. Consiliul. Eram compatibil cu acest loc. Aptitudinile, curajul, iubirea fata de natura si energia mea m-au facut compatibil. S-a intamplat ca un gand si dupa aceea, m-am trezit dincolo.
V. Cand a venit acel gand, l-ai acceptat?
A. Da. Imi dorea foarte tare, stiam de planeta asta de la scoala. Ei mi-au zis si eu am vrut.
V. Dar pasarile cu care voi zburati pe planeta aceea sunt din acelasi loc cu voi?
A. Din alta parte. Ele vin altfel, oul vine.
V. Tu cum ai venit?
A. Am venit in forma asta, de acum. Corpul meu s-a schimbat, am crescut un pic mai inalt, doar ca am mai multi muschi si oasele mai grele. Pasarea aproape ca nu ma simte si are grija de mine.
V. Hai sa mergem catre un moment ulterior important din aceasta viata. Ce faci? Ce vezi?
A. Arde padurea (plange)….au venit niste asteroizi….nu avem ce sa facem…am ajuns prea tarziu…(continua sa planga) …e prea inalt focul si pasarea nu poate sa coboare….e mult fum si nu se vede….trebuie sa plecam, noi, cei care suntem pe pasari.
V. Ce se intampla cu oamenii?
A. Sunt putini, oricum erau putini, iar acum e distrusa padurea…si de padure trebuia sa avem grija.
V. Aveai cum sa lupti cu focul care s-a intins in toata padurea?
A. Nu. A fost un accident.
V. E un moment trist pentru tine. Ce s-a intamplat cu oamenii?
A. Au ars cu padurea, cei care au ramas sunt putini, dar or sa se descurce… E gheata unde am ajuns. Am plecat cu pasarea. Ne odihnim. Sunt ca niste munti ca din calcar, cu gheta pe varfuri. Pe jos sunt un fel de brazi pitici si e mai intuneric. E foarte putin lumina aici, nu prea imi place. Vreau sa plecam de aici, nu facem nimic aici. Pasarea o sa ramana. Pot sa plec oricand. Pasarea e trista.
V. Mergem intr-un moment ulterior important. Ce vezi acum? Ce se intampla?
A. Sunt batran, am barba lunga, alba, corp subtire, am mai multe sute de ani, dar inca o sa mai traiesc. Sunt acasa, pe planeta mea. Cred ca sunt in consiliu. Cred ca sunt sub pamant, totul e din ceva ca o sticla albastra, peretii, tavanul, podeaua, totul. Camerele au tavanul ca o cupola, dar nu au inaltime mare. Aici e unde lucrez. Suntem in consiliu, cu inca doi barbati tot asa batrani. Cred ca suntem cei mai batrani de pe planeta. Lucram ceva cu gandul. Intr-un fel, stiu tot. Am vazut prea multe distrugeri, nu cred ca imi mai place munca asta in consilui. Orice ai face, se ajunge la distrugere. Ma simt ca si cum nu conteaza ce faci. Am crezut ca ajutam si la un moment dat, totul s-a distrus. Nu orice, dar a fost prea mult. Tot acolo ajungi.
V. Care e motivul pentru care totul se distruge?
A. Ca nu le lasi sa fie asa cum sunt.
V. Ai incercat sa te amesteci, sa intervii?
A. Da.
V. Ce s-ar fi intamplat daca nu ai intervenit in nici un fel?
A. S-ar fi distrus mai devreme.
V. Deci singurul lucru pe care l-ai obtinut a fost sa amani?
A. Da, si am acumulat cunoastere. Nu sunt fericit. Ma doare ca s-a distrus natura. Aici nu am vazut natura niciodata si am vrut sa protejam natura in alta parte. oriunde am putut.
V. Care e concluzia la care ai ajuns in viata asta? Cine e de vina pentru distrugere? Cum se produce, cine o dicteaza?
A. Oamenii. Civilizatiile. Unii au grija, dar, uneori, oricata grija ai, tot se distruge. Am facut tot ce am putut.
V. Ceilalti barbati din consiliu simt ca si tine?
A. Nu chiar. Pe mine ma doare. Ei cred ca doar ne-am facut datoria.
V. Megem in ultima zi a vietii tale din aceasta viata pe care o urmaresti acum.
A. Sunt si mai slab, slab de tot. A trecut ceva timp de la consiliu. Acum sunt langa un brad, pe un munte. Am plecat de pe planeta mea. Stiam ca o sa mor si am ales sa vin aici, la brad, pentru ca natura este ceea ce iubesc cel mai tare pentru ca este vie si pura. Am capul sprijinit de trunchiul bradului si privesc printre crengile lui apusul…e foarte frumos.
V. Mergem la momentul cand deja ai iesit din corp. Ce se intampla cu corpul tau?
A. E ca o piatra. Eu sunt acum ca un glob de lumina albastru deschis. Am plecat departe.
V. Care a fost scopul acestei vieti?
A. Uneori nu e de ajuns doar curajul ca sa aperi lucrurile importante si viata cuprinde si viata si moarte.
V. Au fost si lectii ce trebuiau invatate dintr-o viata ca asta?
A. Uneori degeaba vrei sa salvezi ceva, lucrurl ala uneori chiar trebuie sa moara, asa ca nu pot sa influentez cand mor lucrurile, chiar daca tin la ele foarte mult. Inca nu am invatat lectia asta. O alta lectie a fost ca pot sa ma bucur de lucrurile pe care le iubesc chiar daca stiu ca o sa moara.