Valoarea terapeutica a hipnozei regresive

Clienta mea este o femeie frumosa, cu o prezenta impunatoare dar cu fire foarte blanda si intelegatoare cu cei din jur. A venit pentru a intelege, in special, moartea prematura a unicului copil, o moarte tragica careia nu i-a vazut rostul.
Va prezint doar una din cele doua vieti trecute pe care le-a retrait. Aceasta, dupa cum veti vedea, este foarte semnificativa pentru clienta mea in capatarea unei noi perspective asupra pierderii cuiva drag.
In acest moment, clienta mea (V) a intrat intr-o scena pe care eu (H) am rugat-o sa mi-o descrie.
V. Ai zice ca ar fi prin Ierusalim, foarte, foarte demult, cred ca sunt copil mic.
H. Ce vezi in jur?
V. Parca sunt case sapate in stanca. Foarte, foarte rudimentare. Este si casa mea.
H. Cum arata casa ta?
V. Nu are decat o camera mare care este sapata in stanca.
H. Ce vezi in casa?
V. Un pat sapat in piatra, are niste invelitori pe el. Vad si 2 scaune mici cu 3 picioare si cam atat.
H. Descrie-mi-te pe tine.
V. Sunt mic, baiat, am 4 ani, am parul scurt, blondiu, ochi caprui.
H. Cu ce esti imbracat?
V. Nu sunt imbracat.
H. Cine mai e cu tine in casa?
V. Este si mama si nu mai vad pe nimeni altcineva.
H. Descrie-mi pe mama ta, cum arata, cum e imbracata, in ce culori?
V. Este imbracata in alb, are o rochie lunga alba si ca un cearsaf pe cap care se lasa in jos spre umeri. Rochia este de panza si incinsa la mijloc cu un cordon. Dar e frumoasa. E tanara, cam 22, 23 de ani, e tunsa scurt, are parul negru si carliontat si ochii negri.
H. Cum te priveste mama?
V. Ma iubeste mult.
H. Esti multumit de cum te ingrijeste?
V. Da (cu incantare). E cel mai bine linga ea!
H. Ce stii de tata?
V. E plecat mai tot timpul.
H. Cu ce se ocupa tata?
V. Cred ca este tamplar, cred ca lucreaza in lemn, lucreaza pe la vecini.
H. Descrie-mi-l. Vezi-l atunci cand vine acasa.
V. E brunet, are un nas mai acvilin, e incruntat tot timpul dar nu e rau.
H. Cum se poarta cu tine?
V. Bine, numai ca e ingrijorat tot timpul.
H. Ce crezi ca-l face sa fie ingrijorat si incruntat?
V. Sa avem de mancare.
H. Vezi-te asezat la masa, cu toata familia si spune-mi ce mancati.
V. Un terci pe care il mancam din castroane de lut.
H. Cu ce mananci terciul acela?
V. Eu il mananc cu mana.
H. Mama si tata cum il mananca?
V. Ei parca au niste linguri de lemn.
H. Cine gateste?
V. Mama
H. Esti fericit cu mama si tata?
V. Da
H. Mai ai frati, surori?
V. Nu.
H. Cu ce se ocupa mama?
V. Are grija de casa, de mine.
> Am mutat-o la un moment important mai tarziu in viata.
H. Ce vezi acum? Ce faci?
V. Particip la o revolta, suntem multi si ne revoltam impotriva preotilor. Cred ca ne cer bani prea multi.
H. Oamenii nu mai pot plati?
V. Da.
H. E greu sa platesti banii astia preotilor.
V. Este greu, suntem saraci.
H. Cati ani ai acum?
V. Cred ca 18.
H. Descrie-mi te rog cum arati.
V. Sunt inalt cu parul ondulat si inchis la culoare acum.
H. Esti puternic, esti un om bine facut?
V. Nu prea. Sunt inca tinar, nu sunt foarte dezvoltat.
H. Ce se intampla cand va revoltati? Obtineti ce doriti?
V. Nu stiu. Uite cineva m-a lovit in cap cu o piatra si am cazut.
H. Ce se intampla acum ca esti ranit?
V. Cred ca am murit.
H. Ai iesit din corp?
V. Da. Imi pare rau pentru mama (ofteaza).
H. Unde e mama acum? Era si ea la revolta?
V. Nu. Acum vine. M-a gasit.
H. Ce face ea acum?
V. Mi-a luat capul in brate si plange, se vaita. Nu ma avea decat pe mine.
H. E indurerata?
V. Tare.
H. Ce simti pentru ea acum? Cum o privesti de acolo de unde esti?
V. Imi pare asa de rau!
H. O poti ajuta?
V. Incerc sa o mangai, dar nu ma simte.
H. Ce ii spui?
V. Sa nu mai planga ca n-am murit.
H. Dar ce s-a intamplat defapt?
V. M-am ridicat numai
H. Cum i-ai explica daca ar putea sa te auda?
V. I-as spune ca nu am murit. Nu mai am corp, dar nu am murit.
H. Ce esti acum, fiind fara corp?
V. Sunt ca un abur.
H. Esti viu?
V. Da
H. Ai o forma?
V. Da, a mea, am un contur, am brate, cap. Picioarele nu prea le vad.
H. Plutesti sau esti jos pe pamant?
V. Plutesc
H. Ce se intampla cu corpul tau? Ce va face mama cu el?
V. Cred ca o sa il ingroape.
H. De unde esti acum poti privi inapoi la intreaga ta viata si sa vezi mult mai clar. Care crezi ca a fost scopul acelei vieti?
V. Am fost cam nesabuit. N-ar fi trebuit sa particip la revolta.
H. De ce spui asta? a fost gresit sa participi la asa ceva?
V. Da.
H. Oamenii nu ar trebui sa se revolte niciodata cind le este greu?
V. Nu, ar trebui sa rezolve altfel problemele. Trebuie sa le gandeasca mai mult, sa nu se lase dusi de impuls.
H. Ai gresit ca te-ai amestecat in revolta aceasta?
V. Da trebuia sa gandesc mai mult, sa caut alte cai.
H. Tu te-ai revoltat pentru ca erai de acord cu ceilalti oameni in ceea ce cereau ei?
V. Cred ca stiam prea putine, cred ca m-am lasat dus de val.
H. Au fost lectii care trebuiau invatate dintr-o viata ca aceasta?
V. Mai multa chibzuinta. M-am gandit numai la mine.
H. Ce crezi, ti-ai invatat lectiile in aceasta viata?
V. Cred ca da.
H. Recunoasti pe cineva din viata ta actuala din viata ta din Ierusalim?
V. Pe mama si este tot mama.
> Discutia cu Supraconstientul( Eul superior):
H. De ce ai ales sa ii arati aceasta viata din Ierusalim in care a murit la 18 ani.
SC. A fost impulsiv
H. Ce ar trebui sa inteleaga V. din asta?
SC. Acum ii lipseste in totalitate impulsivitatea.
H. E prea pasiva?
SC. Da, ar trebui sa se afle undeva la mijloc.
H. Au mai fost si alti oameni apropiati din viata actuala a lui V. in afara de mama in viata din Ierusalim?
SC. Da sotul meu era un var si o matusa imi era tot matusa.
H. V. isi propusese dinainte de a veni in viata din Ierusalim sa traiasca atat de putin, doar 18 ani?
SC. Nu, ar fi trebuit sa traiasca mai mult.
H. Datorita impulsivitatii si-a scurtat viata?
SC. Da
H. Care era defapt scopul principal de lunga durata al acelei vieti?
SC. Ar fi trebuit sa ajunga un fel de judecator in perioada aceea cu multa maturitate in gandire, ar fi ajutat foarte multi oameni.
H. Ce s-a intamplat cu scopul lui daca a iesit asa de repede din acea viata?
SC. L-a ratat.

Iata cum, unei mame care a pierdut unicul copil, ii este aratata o viata in care ea insasi moare prematur, lasandu-si, la randul sau, mama indurerata. Aceasta paralela este asemenea unei oglinzi. Uneori avem nevoie de o asemenea oglinda pentru a putea intelege mai usor evenimente dureroase din viata proprie. Acest lucru se intampla datorita faptului ca fiind prinsi in suferinta nu mai auzim vocea Sinelui Superior care incearca sa ne transmita mesaje de alinare si incurajare. Vibratia ne scade si ne lasam prinsi intr-un vartej emotional care ne deformeaza perspectiva asupra intamplarilor.
Valoarea terapeutica a acestei vieti trecute pentru clienta mea este evidenta in a capata intelegerea si acceptarea pierderii. Aceste doua lucruri obtinute din terapia prin hipnoza regresiva ii sunt necesare pentru a se desprinde de acel eveniment tragic si de a-si continua propriul drum in viata. Pe langa terapie, clienta mea a primit multe raspunsuri si sfaturi de la Sinele Superior care o vor ajuta in reorientarea catre un potential viitor cu scop.
Doresc sa subliniez, in acest caz particular, ca noi, oamenii, avem liber arbitru chiar si in cazul in care decidem sa ne irosim o viata in care ne-am incarnat si care, ca toate vietile pe care le-am trait vreodata, are un scop. Desi am trecut prin destule momente dureroase cum sunt nasterea, etc., putem decide, in urma unui impuls de moment, sa facem ceva in chiar defavoarea noastra, gest prin care ne schimbam calea aleasa cu grija inainte de incarnare. In final, nici o alegere nu este gresita; avem eternitatea la dispozitie pentru a evolua. Nu ne grabeste nimeni. Oricum vom ajunge la capatul calatoriei mai devrememe sau mai tarziu.
Suntem perfecti asa cum suntem si ne aflam, fiecare dintre noi, exact acolo unde trebuie sa fim in acest moment.