Viata intre Vieti – Alegerea misiunii vietii

V. Ce simti despre corpul din care tocmai ce ai iesit?

S. Abolut nimic, detasare.

V. Stii unde trebuie sa mergi acum, ca ai iesit din corp?

S. Nu stiu, dar stiu ca voi fi calauzit. Ma asteapta cineva sa ma ia de mana.

V. Simti vreo prezenta?

S. Da, ii vad cum ma asteapta cu mainile intinse.

V. Descrie-mi cum arata cei care au venit sa te calauzeasca.

S. Sunt ingeri cu aripi, dar mai mult sunt sub forma de nor decat ca o prezenta fizica. Ma invaluie, ma iau de mana si ma simt in siguranta.

V. Sunt multi?

S. Formeaza asa, ca un coridor, si ma paseaza de la unul la altul! ( zambeste cu incantare)

V. Cum te simti? Cum iti este?

S. Sunt curioasa, in primul rand, dar in siguranta si stiu ca sunt unde trebuie sa fiu.

V. Cum te deplasezi? Incet sau repede?

S. Plutesc usor. Nu e nici o graba, avem tot timpul din lume.

V. Ingerii acestia iti par in vreun fel familiari?

S. Nu-i recunosc ca pe cineva anume, dar prin sentimentul de siguranta pe care mi-l dau, as zice ca sunt. Am ajuns. Sunt in fata unui templu alb, dar e un templu care parca pluteste suspendat. E un templu dechis, cu coloane printre care se intra ca pe niste ferestre sau porti. Nu exista usi. Este circular, in semicerc, are si o turla parca, ascutita. Sunt incurajata sa intru aici. Ingerii m-au lasat la intrare.  Aici simt ca ma asteapta cineva. E foarte multa forfota inauntru. E pe nivele, templul asta, dar nu sunt scari pe care sa urci, pur si simplu te inalti, zbori de la un nivel la altul.

V. Cum te percepi?

S. Sunt in forma gazoasa de nor, de energie, de culoare alb-transparent.

V. Hai sa vedem ce se se intampla pe masura ce te inalti. Descrie-mi ce vezi, ce traiesti.

S. Sunt toti ocupati. Parca sunt tot asa, niste fiinte care nu au forma fizica, mai mult energie, dar ii vad miscandu-se de colo-colo, ii vad ocupati. Acum sunt pierduta ca nu stiu unde sa ma duc…parca nu ma baga nimeni in seama si stau acolo si astept…si vine cineva si imi spune: “Urmeaza-ma!”…e tot o energie. Nu percep sa arate diferit de mine. Ma duce undeva, intr-o camera, unde e liniste, totul e alb in jur, si-mi spune “Bine ai venit”. Intreb unde sunt si-mi spune ”acasa” si intreb ce fac acasa, ce caut aici, “Ai venit sa vezi cine esti, sa iti amintesti. Vrei sa faci lucrul asta?” Da. In fata mea se desfasoara un ecran ca o holograma, ceva in 3D si vad viata mea derulandu-se in fata ochilor cu o repeziciune a imaginilor, dar nu am nevoie sa fie mai incet pentru ca stiu exact ce se desfasoara in fata ochilor mei. Stiu unde am gresit si unde am facut bine.

V. Cum stii asta?

S. Perceptie. Se reveleaza totul vazand imaginile.

V. Ce sentiment ai revazandu-ti viata?

S. Imi dau lacrimile: si tristete si bucurie in acelasi timp si stiu ca am facut tot ce am putut la momentul respectiv, cu resursele pe care le-am avut. Ma opresc la scena mortii mele, in care, la marginea patului, stau patru suflete care m-au iubit si care m-au apreciat. Stiu ca mi-am incheiat misiunea cu succes.

V. Fiecare viata are un scop. De acolo de unde esti acum, poti sa iti intelegi viata mult mai bine. Care crezi ca a fost scopul vietii din care tocmai ce ai iesit?

S. Sa fii om simplu, fara bogatii, fara prea multe lucruri materiale, sa poti sa dai o parte din tine celor dragi si ca iubirea si sentimentele sunt mult mai importante decat orice altceva.

V. Hai sa vedem ce se intampla acum, ca ai vazut intreaga viata. Ce urmeaza sa faci?

S. Mi se da de ales daca vreau sa raman acolo un timp mai indelungat intr-un fel de program de training pentru ceva anume, nu-mi dau seama, si ma intorc si mi se arata optiunile de intoarcere.

V. Descrie-mi-le.

S. Ma pot duce in Tibet, ca si calugar Budhist, sa am o viata retrasa, inchinata lui Dumnezeu si ….parca Franta, femeie, prostituata…la polul opus total. Mi se da sansa sa experimentez viata spirituala si viata lumeasca, omeneasca, dusa la extrem. E o alegere grea, dar mi se spune ca ambele sunt la fel si ca prin ambele pot aduce un bine celor din jur, iar eu ma intreb cum pot face bine celor din jur intr-o postura de prostituata, si mi se deruleaza in fata filmul vietii.

V. Ce vezi?

S. Aduc multa alinare barbatilor care vin sa isi gasesca un colt de liniste si de placere si, pe de alta parte, cealalta viata: sa ma inchin lui Dumnezeu si vietii monahale si, de asemenea, sa aduc multa invatatura si alinare. E greu de ales.

V. Cine e cu tine cand ti se prezinta optiunile?

S. E aceeasi entitate care m-a preluat in templu. Parca e o autoritate. Simt si o anumita blandete si compasiune din partea lui, si intelegere. Ma vade ca mi-e greu, dar cred ca, in sufletul meu stiu deja ce voi alege, si anume aceea de a fi femeie in Franta pentru ca perspectiva mea e de o viata mult mai bogata, cu mai multe lectii de invatat si mai multe experiente, posibilitate mai mare de a ma dezvolta si de a creste… si am facut alegerea.

V. Ce urmeaza acum?

S. Imi spune: “Buna alegere, te felicit!”…………

……….Ma vad intr-o casuta luminata de un foc din vatra, intunecata, sunt copil, sunt o fetita blonda, cu codite impletite, murdara pe fata, cu lacrimi in ochi. Parintii mei se cearta, tatal este alcoolic. Vine in fiecarea seara beat, tipa si o bate pe mama mea. Eu stau dupa tablia patului, infricosata. Mi-e frica si, in acelasi timp simt multa manie si-mi vine sa sar la tatal meu si sa il bat, sa dau cu pumnii in el si cred ca de atunci mi s-a format o ura pentru barbati.

V. Cum e mama?

S. O femeie blanda, frumoasa si buna. Ma vad acum mai mare, ma intorc de la scoala si alerg fericita, mi s-a intamplat ceva bun la scoala. Intru grabita si dau usa de perete si ma opresc socata in fata usii, mama si tatal meu zac jos, morti amandoi, intr-o balta de sange. Imi scapa tot din mana si ma prabusesc la pamant in lacrimi. Trag de mama sa se trezeasca si incep sa tip…. si ies afara si tip…si mai incolo cad lesinata la pamant….Ma vad la ceva timp intr-un orfelinat de fete in care am o viata foarte grea, suntem puse la munca, suntem batjocorite, facem munca fizica, spalam pe jos, la bucatatie, tot ce se face intr-o casa. Suntem certate si se tipa la noi, suntem pedepsite. Ma simt furioasa, indurerata, simt ca viata e nedreapta si in momentul asta iau decizia sa nu mai las calcata in picioare de nimeni, niciodata, sa fiu puternica si sa-mi iau viata in maini. Iau decizia sa fug si chiar imi fac bocceluta, sar pe geam. Am cam 16-17 ani. Fug si ratacesc pe strazi. Sunt blonda, tot cu codite impletite, mai lungi acum, de-o parte si de alta a capului…(rade) am chiar si pistrui. Am o rochita zdrentaroasa, cenusie, niste pantofi rupti si ratacesc pe strazi. Sunt strazi inguste, de piatra.

V. Ce fel de persoana esti, ce trasaturi de personalitate ai?

S. Ma simt puternica si, totusi simt ca sunt pedepsita pentru ceva, de ce trebuie viata mea sa fie atat de grea si atat de plina de durere? Ce am facut sa merit asta? De ce viata mi-a luat-o pe mama mea? Ea era tot ce aveam mai drag. (Am recunoscut-o pe matusa mea de acum in mama mea din Franta.) Iau hotararea sa nu mai pun sentimentele in fata niciodata si sa fac tot ce e mai bine doar pentru mine, sa nu mai iubesc, sa nu ma mai atasez, sa nu mai imi pese si ma duc la cineva de care mi-a povestit una din fetele de la orfelinat. E o femeie, o matroana…hmmm…bat la usa ei, intru…e un fel de cabaret…Madam…